XAKRRANIENII
A fost o data de mult,tare de mult,intru-n tinut indepartat numit Xakrrania, o bunicuta care avea patru nepotei,o fetita si trei baietei.Baietei ereau,asa cum sunt baieti,mai nabadaiosi,fetita erea fetita,adica erea cuminte,delicata si firava precum o orhidee.Intrun-a din zile bunica lor care erea o femeie plapanda din cauza varstei si a faptului ca erea bolnava,ia chemat pe nepotei linga ea si le-a spus
-Dragi mei,ca sa pot fi alaturea de voi pentru totdeauna,am nevoie de un strop de apa vie,ea imi va da puterea si sanatatea necesara,dar eu nu pot merge dupa ea,asa ca m-am gandit ca voi baieti voinici ce sunteti,sa mergeti sa-i aduce-ti bunici apa vie de care am atata nevoie.Dar dragi Bunici,apa vie se afla pe taramul oamenilor rai,acolo nu pot ajunge decat persoanele cu suflet bun,ce nu se lasa usor influentate de rautatile celorlalti,ei prin bunatatea ,rabdarea si vointa lor vor putea invinge rautatile din lumea aceea.Deci inainte de a pleca la drum pune-ti in desagele sufletelor voastre,bunatea,rabdare si vointa si tuturor celor ce va- va ies in cale dati-le din ele cate putin,asa si ei vor invata sa fie buni si rabdatori.
Auzind nepoti cele spuse de bunica lor ,uitandu-se uni la alti dand din cap iau raspuns bunici intr-un cor
-Da bunico!...Vom merge impreuna sa aducem apa vie de care tu ai atata nevoie.
Xavinia..ca asa erea numele fetiei ,sa intristat afland ca numai baieti vor merge sa aduca apa vie bunici,atunci ia zis bunici.
-Bunico,dar si eu vreau sa merg cu fratiori mei !
Bunica gandindu-se ca va avea nevoie de ea ,a incercat sa-i explice ca datoria ei este sa stea acasa si ca in fiecare zi ea va trebui sa stranga pentru fiecare fratior, din mireasma pomilor,din parfumul florilor,din lumina soarelui din aerul campului bunatea ,rabdare si vointa iar in fiecare seara inainte de culcare ea sa transmita prin puterea gandului ei ,toate acestea catre fratiori ei,ca ei sa nu duca lipsa niciodata,si sa poata darui tuturor celor rai, sa-i poata invinge, si sa poata primi apa vie pentru bunica lor.
-Asta trebuie sa faci tu draga bunici cat fratiori tai vor fi plecati.
-Bine bunico,...Ia raspuns fetita gandinduse ca bunica ei are dreptate.
A doua zi in zori bunica si fetita sau trezit inainte baieteilor,si a pregati cele necesare drumului,si un mic dejun satios,
Baieti sau pregatit de drum si lundu-si la revedere de la bunica si surioara lor,au plecat spre taramul necunoscut lor .
Am uitat sa va fac cunostinta si cu baieti!...Cel mare se numeste Xevastian,cel mijlociu Xantonix,iar ce-l mic praslea, se numeste Xedi......
In urma lor bunica se intoarse in casa,unde ingandurata se aseza in sezlongul ei gandindu-se la minunatii ei nepoti si la barbatul care, cu multi ani in urma plecase in cautarea fiului si sotiei sale care plecase in vizita la parintii nurori lor si care nu se mai intorse-se nici unul,nici fiul,nici ,nora si nici sotul .Greu trecusera anii pentru bunica care ii astepta sa revina,grele ii ereau zilele ,serile si noptile fapt ce au facut-o sa se imbolnaveasca.Acum amintirile se petreceau unele peste altele prin fata ochilor ei ,gandindu-se ca poate le va fi dat nepotilor sa-si regaseasca parinti si bunicul in in drumul lor .
Xavinia, in timp ce bunica sta ingandurata in sezlongul ei,culegea neobosita si plina de dragoste pentru fratiori ei ,ce-a ce bunica ii spuse sa adune....
PS....Va urma.